Meditatii

In adancurile fiecarei fiinte umane exista o nepotolita sete dupa Dumnezeu. Aceasta este o forta interioara, o dorinta sau o nazuinta sfanta, care ne scoate din starea de apatie a vietii noastre cotidiene si ne poate inalta pana la un nivel dureros dar sublim al existentei, marcat in egala masura de tristete dar si de bucurie.
Tristete, deoarece stim foarte bine ca dorinta noastra nu va fi niciodata pe deplin satisfacuta in decursul acestei vieti, ca obiectul ei ne va ramane mereu de neatins. Cu toate acestea , este o " tristete plina de bucurie", intrucat obiectul dupa care tanjim se descopera a fi o Persoana : Cel care ne aduce la fiinta, ne invita sa-I cautam chipul si ne cuprinde in imbratisarea Sa , revarsandu-si neincatat asupra noastra indurarea mila si dragostea.

Tragedia vietii noastre consta in tentatia permanenta de a-l pierde din vedere pe Dumnezeu si a ne dori ceva inferior Lui.

La fel ca israelitii din vechime, noi comitem in mod repetat actul tradator al adulterului , fiindca " Il inselam cu alti dumnezei".

Dorinta insasi se perverteste, fiind transformata intr-un imbold launtric pentru ceva care va putea mai degraba sa satisfaca pasiunile corupte decat sa hraneasca sufletul infometat.

O stranie si puternica neliniste ne indeamna sa cautam dincolo de viata noastra cotidiana si de experienta noastra nemijlocita, pentru a afla cateva ratiuni cu insemnatate si finalitate absoluta.

Cata vreme acea neliniste nu poarta un nume si nu are o finalitate limpede, bajbaim si ne impleticim prin viata cautand cu disperare ceva care sa ne ofere satisfactie, sau macar ceva care sa ne potoleasca dorinta chinuitoare care ne devoreaza.

Nestiind ca motorul din spatele acelei dorinte este dorul de Dumnezeu, ne cheltuim timpul si ne risipim energia alergand dupa vise desarte si idoli la moda.

Dar visele raman simple fantezii, iar idolii alcatuiti din tarana, se prefac in praf si pulbere.