Biruinta Pastelui - nimicirea mortii

Presiunile larg raspandite din societatile apusene in sprijinul eutanasiei si a sinuciderii asistate medical, reflecta o cultura obsedata de moartea fizica. Obsedata de ea si de frica de ea, deoarece moartea semnifica sfarsitul ambitiilor individuale si nimicirea realizarilor personale.
In aceasta perspectiva privita fiind moartea demonstreaza ca viata este lipsita de sens. De aici preocuparea dureroasa de " a muri cu demnitate", adica de a muri fara suferinta, fara grija , fara a observa.

A avea aceasta atitudine inseamna, de asemenea, a muri fara Cruce. Pe de alta parte , Iisus nu a murit cu demnitate. El a murit cu un strigat al agoniei pe buze si cu un trup frant de durere. Si prin acea moarte, dezbracat de orice strop de "demnitate", El a oferit fiecarei morti si fiecarei vieti posibilitatea unui sens vesnic.

Unde situam acea posibilitate si cum o actualizam in cursul vietii noastre zilnice? In Epistola catre Romani , apostolul Pavel ne ofera singurul raspuns plauzibil la aceasta intrebare. Acolo, in capitolul 6, el afirma ca adevarata noastra moarte survine la botez.
"Deci ne-am ingropat impreuna cu El, in moarte, prin botez, pentru ca , precum Hristos a inviat din morti prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii. Caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii lui, atunci vom fi partasi si ai Invierii Lui."

Anterior botezului, viata pe care o ducem este strict biologica. Suntem nascuti in " vechiul Adam" si continuam sa traim in el pana murim. Pentru marea majoritate a oamenilor, moartea este ea insasi biologica: ea survine ca rezultat al cedarii ireversibile a creierului sau a functiilor cardio-respiratorii.
Totusi, pentru cei ce sunt botezati in Hristos, problema este foarte diferita. Adevarata lor moarte survine in momentul in care se afunda in apele baptismale. Fiind rastigniti impreuna cu Hristos, ei sunt si "ingropati impreuna" cu El ( Coloseni 2.12) - si inviati " intru innoirea vietii". De aici mai departe , ei duc ceea ce poate fi numit o " existenta eshatologica".

Traind pe pamant in dimensiunea spatiului si a timpului, ei se impartasesc in acelasi timp de viata vesnica. Uniti cu Hristos ca madulare ale Trupului Sau, ei se impartasesc deja, aici si acum, in pace, de dreptatea si slava imparatiei lui Dumnezeu.

Pentru astfel de oameni , moartea fizica nu mai este o sursa de spaima. Ea nu mai semnifica sfarsitul existentei personale si, odata cu ea nimicirea sperantelor si ambitiilor. Nu mai inseamna ca viata este golita de sens, ca nu mai asteptam nimic altceva decat intoarcerea in pamant a oaselor noastre muritoare.

Pentru aceia dintre noi care au murit in botez si au inviat intru innoirea vietii, iminenta mortii nu mai semnifica moartea luminii. Prin biruinta Pastilor, moartea noastra fizica ne trece tocmai de la intuneric la lumina, in frumusetea stralucitoare a Luminii vesnice care lumineaza toate lucrurile. Deci, mai degraba decat sa ne temem de moarte, noi o imbratisam. Decat sa fugim de ea, sa o negam sau sa o blestemam, noi o intampinam ca ultima etapa a pelerinajului nostru pamantesc, a vietii noastre in Hristos care daruieste sens ultim si valoare chiar si celei mai mici indatoriri pe care o indeplinim cu credinta, celei mai intime relatii pe care ne-o asumam cu dragoste.

Pentru cei care mor in Hristos prin botez si inviaza cu El intru innoirea vietii, aceasta viata are valoare si sens dincolo de orice ne putem imagina sau putem spera.

Roaga-te

Roaga-te zi si noapte.
Roaga-te atunci cand esti fericit
Si atunci cand esti trist.
Roaga-te cu teama,
Dar cu mintea lucida si vigilenta,
Pentru ca rugaciunea ta sa infloreasca.
Caci Scriptura spune:
"Ochii Domnului se uita la cei drepti ,
Iar urechile Sale sunt deschise la chemarile lor".(Ps. 34.15)

Despre aproapele

Evanghelia Sf. Ioan ne aduce un cuvant al Domnului, poate cel mai grav ce a fost vreodata adresat Bisericii:" cel ce primeste pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine ma primeste; iar cine ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine". (Ioan 13. 20).

Daca lumea , omul, aproapele nostru, primeste un membru al Bisericii, pe unul dintre noi, el se afla deja in miscarea gradata a comuniunii.

Iadul nu depinde de mania lui Dumnezeu, poate ca el depinde de iubirea cosmica a Sfintilor." A-l vedea pe Dumnezeu in fratele tau","a te simti tot timpul inaltat pe cruce".