Trupul vesnic al Bisericii

" Nu mai este elin si iudeu, taiere-imprejur si netaiere-imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si in toti Hristos. ( Col.3,11).

"Toate si in toti Hristos". Contrariul acesteia? - Vidul, nimicul ! El este atoatefiinta. In afara Lui : nefiinta. Daca Hristos nu este in tine, nu esti nimic, esti un zero, esti un cadavru, esti ceea ce nu este. Fara Hristos, insusi universul, este un cadavru, un zero, ceva lipsit de fiinta. Hristos le umple pe toate si le cuprinde pe toate in Sine; fara El toate sunt goale, pustii haotice.

Daca indepartam pe Hristos de om, de soare, de univers, de albina, toate se prabusesc in haos, in nefiinta, in nimic, in moarte.

Cand omul se incorporeaza in Biserica lui Hristos, el se umple de simtamantul atoatedeplinatatii si a toateunitatii. Pentru el nu mai exista moarte, ci nemurirea si vesnicia.

In bogatia aceasta ne introduce Taina Sfantului Botez, pentru ca prin ea ne incorporam in trupul vesnic viu al Bisericii.

Darul vietii vesnice

Domnul nu a venit in lume doar pentru o simpla ameliorare a conditiilor noastre de viata. Nici n-a venit ca sa impuna un sistem politic ori economic, sau sa ne invete o metoda de dobandire a unui echilibru psiho-somatic.

El a venit sa biruie moartea si sa ne aduca viata vesnica." Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul Nascut Fiul Sau L-a dat, ca toti cei ce cred in El sa nu piara , ci sa aiba viata vesnica" ( Ioan 3, 16).

Si aceasta viata vesnica nu este o fagaduinta a unei fericiri dincolo de spatiu si de timp, nici o simpla supravietuire dupa moarte sau o prelungire a vietii noastre actuale. Viata vesnica este darul lui Dumnezeu care ne lumineaza aici si acum, si da sens lucrurilor prezente si celor viitoare, atat trupului cat si sufletului, persoanei umane in intregimea ei.

Aratarile lui Hristos Cel Inviat ucenicilor Sai au avut drept scop de a-i umple cu certitudinea faptului ca moartea a fost depasita. Domnul a inviat." Moartea nu mai are stapanire asupra Lui" ( Romani 6, 9). El este Dumnezeu desavarsit intrand si iesind prin usile incuiate. ( Nu intamplator Liturghia credinciosilor incepe cu maretele cuvinte Usile, Usile , cu intelepciune sa luam aminte! - stiut fiind faptul ca in Biserica Primara se inchideau la propriu usile Domnul cel Inviat intrand prin usile incuiate ca odinioara si se ofera ca hrana si bautura pentru viata vesnica in marea taina a Euharistiei).

Suflul Duhului Sfant

Suflul care uneste intr-o neincetata respiratie creatura si Creatorul este suflul Duhului Sfant, Datatorul de viata, Invatatorul tainelor, Ocrotitorul oricarei fiinte ce se naste intru El.