Darul tacerii

Margaritare din Pateric

Pe vremea cand desertul egiptean era plin de acei oameni sfinti numiti Parintii Desertului, o femeie care suferea de cancer la san, l-a cautat pe unul dintre ei pe nume Avva Longinus, care avea reputatia de sfant si de vindecator deopotriva.
In timp ce femeia mergea pe malul marii, ea s-a intalnit chiar cu Longinus, care culegea lemne de foc si l-a intrebat:
- Sfinte parinte, ai putea sa-mi spui unde locuieste robul lui Dumnezeu Avva Longinus?
- De ce il cauti pe sarlatanul acela batran? a intrebat-o Longinus? Nu te duce la el, caci nu vei avea decat de suferit de pe urma sfaturilor lui. Care e necazul tau?
Femeia i-a povestit. Longinus a binecuvantat-o si a trimis-o acasa , spunandu-i:
- Acum du-te si Dumnezeu va veghea sa te faci din nou bine. Cu siguranta, Longinus nu te-ar fi putut ajuta cu nimic.
Si astfel femeia s-a intors acasa, avand incredere ca se va vindeca, lucru care s-a si intamplat in mai putin de o luna. Multi ani mai tarziu, ea a murit fara sa stie ca cel care a binecuvantat-o a fost chiar Avva Longinus.

Vino si asculta

joi, 10 septembrie 2009

Darul tacerii

Tertulian, teologul latin din sec.al 2-lea, spunea ca sangele mucenicilor este samanta Bisericii.

In orice incercare da a vorbi despre tacere rezida o evidenta si profunda ironie. Este ca si cum ai incerca sa descrii cele neintelese, sau sa reprezinti invizibilul. Sarcina in sine este imposibila.

Tacerea poate grai doar prin ea insasi:nu prin cuvinte, ci prin experienta. Astfel cel mai bun mod de a o incepe este nu prin vreo definitie sau analiza, ci printr-o istorisire:

In Patericul egiptean exista o scurta istorisire cunoscuta.
Se spune ca intr-o zi avva Theofil, care fusese arhiepiscop, a venit la Schit, un loc din desert si un paradis duhovnicesc, unde un numar mare de monahi isi duceau razboiul nevazut. Arhiepiscopul Teofil si-a facut drum catre chilia avvei Pamvo, un om cunoscut si laudat pentru smerenia si intelepciunea sa. Fratii care il insoteau pe Theofil i-au zis avvei Pamvo : " zii vre-un cuvant episcopului, ca sa se foloseasca". A raspuns avva Pamvo: " daca nu se foloseste de tacerea mea, nici de cuvantul meu nu poate sa se foloseasca."

Putine mai pot fi sau ar mai putea fi spuse. Daca oamenii nu sunt edificati prin tacere, atunci cu siguranta nu se vor folosi de cuvintele noastre.

Cunoasterea sau experienta este diferita de gandirea articulata.

Poti vorbi despre Dumnezeu, despre iubire, despre cutare sau cutare lucru fara sa fii inteles, pentru ca iubirea ca si tacerea nu poate fi cunoscuta vorbind ci doar iubind...tacand...

Este inutil sa vorbesti sau sa citesti despre iubire, sa te gandesti la ea daca nu ai experienta iubirii. Iubirea ca si tacerea este o experienta , nu un concept.

Ati remarcat vreodata? Atunci cand se reflecta in apa lacului, luna sau stelele par mult mai frumoase decat sunt pe cer?

Atunci cand omul, descopera aceasta experienta mistica a reflectarii lui Dumnezeu in el, acesta devine mai frumos decat este in realitate. ( ajunge un Kallos gheron gr. - calugar =" batran frumos") De aceea seninatatea nu este totuna cu tacerea impusa fortat.

Dar si seninatatea fortata este o seninatate falsa; ea neavand nimic autentic.

Experienta tacerii ca si comuniune cu Dumnezeu este o sarbatoare continua.

A vedea inseamna a crede

Mantuitorul lumii Domnul nostru Iisus Hristos le-a cerut ucenicilor Sai sa priveasca lumea dimprejurul lor si sa vada lucrarea lui Dumnezeu. Si noi putem vedea astazi, in izbucnirea furtunilor, in pasarile cerului si in florile campului, semne ce descopera prezenta si scopurile lui Dumnezeu.

In acelasi duh, Parintii Bisericii afirma ca scopul ultim al citirii Scripturii este dobandirea theoriei , o "imagine" inspirata despre Dumnezeu si despre Adevarul Sau. Citim Cuvantul lui Dumnezeu si-l auzim vestit in predici si in imnuri liturgice. Dar, totusi, trebuie sa-l cuprindem, sa-l intelegem si sa ni-l impropriem, pentru ca sa-l "vedem" - atunci cand cuvintele devin intr-o oarecare masura, icoana, imagini sfinte ce dau puterea cuvintelor scrise sa devina Cuvant viu.

Pentru ca textele biblice sa poata fi auzite, ele trebuie si sa fie vazute. Trebuie sa ne provoace impresii vizuale care sa se intipareasca in memoria noastra. Asemeni lui Toma, odata ce L-am vazut pe Hristos, prin Scriptura si prin propria noastra experienta, abia atunci putem crede cu adevarat.

Zilele trecute, un prieten se plangea de dificultatea pe care a intampinat-o in a intalni prezenta lui Dumnezeu in mijlocul rutinei sale zilnice.
Toate grijile lumesti ce se revarsa zilnic asupra sa se pun in fata rugaciunii si-l fac obtuz la orice urma de dumnezeire si frumusete din preajma sa.Era mai degraba descurajat si ingrijorat decat deprimat.Adica problema sa este mai degraba duhovniceasca decat psihologica. Ce m-a impresionat totusi este faptul ca descrierea acestei stari este foarte apropiata de orbire. Nu mai pot vedea lucrurile despre care stiu ca sunt adevarate. Adica , daca nu le mai pot percepe, daca nu le pot simti realitatea si adevarul cu ochii inimii, atunci s-ar putea la fel de bine, sa nu existe.

Trebuie sa incercam sa privim dincolo de prezentele imediate si sa vedem adanca realitate in toata profunzimea ei. Abia atunci putem sa intram in ea si sa ne-o impropriem.

Este diferenta dintre a privi la un acvariu si a inota printre recifele de corali, intre a cosi iarba si a culege flori de stanca, intre a trece pe langa un loc de joaca si a-ti tine copilul in brate.

Putem privi la lucrurile bune si frumoase, sau putem sa le vedem. Iar cand le vedem , atunci vedem dincolo de elle, in adancurile realitatii.

Daca avem ochi de vazut , acestia vor percepe in jurul nostru miracole. Pasarile din vazduh si florile de pe campii vor deveni semne ale Raiului, iar oamenii rugatori vor oferi marturii de netagaduit despre prezenta, puterea, marirea si slava lui Dumnezeu.

Pr. Petru Munteanu - Savinesti Neamt

Boboteaza 2009

Contact e-mail

Jurnal spiritual

Linkuri

Alte linkuri...

Arhivă blog

Despre mine

Margaritare din Pateric

Vino si asculta

joi, 10 septembrie 2009

Darul tacerii

A vedea inseamna a crede

Etichete